text
Tema proiectului constă în conectarea a două clădiri existente (şcoala si sală de sport) pentru a evita traversarea prin curte a elevilor către orele de educaţie fizică, în special pe timpul iernii.Extinderea sălii de sport se realizează printr-un corp independent care face legatura între şcoală si sala de sport. Conformarea volumetrică rezultă din rezolvarea fluxurilor funcţionale si a dotărilor suplimentare sălii de sport-vestiarele. Legatura dintre şcoală si sală este perpendiculară pe direcţia de acces si traversare inspre curtea scolii, ceea ce a determinat si modul de dispunere a celor două vestiare identice.Configurarea spaţială este atractivă şi poate deveni un reper atât pentru utilizatori cât şi pentru locuitorii comunei, posibilitate susţinută şi de poziţia terenului, adiacent străzii principale cu vizibilitate ridicata în spaţiul public.

text
Grădiniţa trebuie să ocupe singurul loc neconstruit al parcelei cu acces direct dinspre spaţiul străzii, astfel încât intersecţia de fluzuri dintre elevii şcolii şi preşcolari poată fi controlată sau redusă. În aceste condiţii, proximitatea şcolii induce deopotrivă o geometrie de ansamblu a programului şi dubla sa orientare către curte şi către strada. În funcţie de aceasta, spaţiile grădiniţei îşi aleg deschiderile, privilegiind curtea pentru orice spaţiu interior a cărui activitate ar putea să se extindă în curte, pe timp frumos.
O a doua polarizare a ţinut cont de orientarea spaţiilor destinate odihnei către deschideri cât mai îndepărtate de zgomotul străzii.
Celulele sălile de curs sunt ţinute împreună spaţiul holului – foyer şi spaţiu de joacă – la parter, dublat de o terasă care poate la rândul său să preia parte din activităţile didactice. Spaţiul multifuncţional (sală de spectacol şi sală de mese) se întinde în secţiune între demisol şi parter şi caută să stimuleze deopotrivă utilizarea şi spiritul ludic prin tratarea diferenţelor de nivel şi de înălţime ale spaţiilor.
Cele trei unităţi ale circulaţiilor verticale care individualizează grupările de spaţii de învăţământ sau de odihnă se exprimă prin culoare şi la exteriorul clădirii. Către strada goluri pătrate, dar amplasate la înălţimi diferite aduc peisajul din afara grădiniţei la îndemâna privitorului.

text
Republic of Architects a adaptat conceptul şi sistemul constructiv al modulelor propuse de Star Dome la programul de spaţiu multifuncţional cu grădiniţă. Geometria domurilor geodezice a facut obiectul unui prim studiu de amplasare relativă a diferitelor module şi de amplasare în teren a celor 5 module, comparând diferitele suprafeţe construite posibile. Calitatea domului de a putea fi aşezat în multiple feluri duce la ocupări diferite ale suprafeţei sitului, la sisteme de cuplare diferite între diversele module. Rezultă spaţii interioare cu dimensiuni geometrice şi calităţi arhitecturale distincte.
Studiul s-a dedicat în final desăvârşirii construcţiei astfel încât grădiniţa să se încadreze în clasa A de performanţă energetică. Pentru aceasta am ales să lucrăm cu materiale inovatoare care includ finisare cu membrană lichidă termoizolantă acrilică. Termoizolaţia a fost realizată din materiale care reduc consumul clădirii: termoizolaţie cu particule de grafit, vată celuloză ignifugă şi folii reflectorizante metalizate. Tencuielile de interior sunt realizate din materiale care măresc confortul termic. În plus, au fost propuse sisteme de ventilaţie cu recuperarea căldurii care reduc costurile de întreţinere, iar instalaţia de încălzire este compusă din pompe de caldură apă-apă şi panouri solare.

text
Ideea care să integreze diferitele activităţi găzduite în timpul Săptămânii Culturii Germane ar trebui să se focalizeze pe cultura creată ca urmare a dispariţiei zidului şi a unificării Berlinului. Căderea zidului a avut ca urmări un alt fel de cucerire a oraşului: oraşul a devenit un premiu pentru cetăţenii săi, iar berlinezii – cuceritori ai unor spaţii – urbane, culturale, politice etc. – care le fuseseră interzise. Efectul imediat asupra vieţii oraşului a fost o spectaculoasă efervescenţă a folosirii spaţiului public, vizibilă în densitatea şi frecvenţa evenimentelor artistice. Această vivacitate continuă să fie specificul Berlinului – oraşul care ştie să aprecieze recâştigarea spaţiului său public. Conceptul expoziţional propune transformarea sălii Dalles într-o arenă deschisă oricărei experienţe şi expresii artistice, un Berlin miniatural (şi mimat). Principala unealtă pentru aceasta constă în echiparea sălii cu o infrastructură capabilă să primească o mare varietate de evenimente de-a lungul întregii perioade de închiriere: locuri de stat (cărămizi de polistiren), sistem de proiecţie şi de audiţie. Alături de condiţia liberei accesibilităţi, această infrastructură asigură elementele necesare programului şi speră să stimuleze şi să sprijine apariţia spontană de activităţi neprogramate.

text
A extinde pe verticală, prin volum adăugat, sau prin crearea unui volum nou, asezat la distanţă. Limita dintre existent şi cladirea nouă este fie o linie –un rost structural – fie un spaţiu.
In cazul primariei din Jegălia, spaţiul nou – ca spaţiu public - este necesar. Contextul iniţial al primariei este o casă cu gard şi dependinţe. In cazul extinderii detaşate de casa existentă, gardul nu mai există, iar spaţiul dintre casa nouă şi cea veche este o piaţetă cu bancă, acoperită. Efortul structural pentru nouă functiune de spaţiu public este vizibil: consola care acoperă piaţeta în totalitate este de 3,80 metri, la înălţime de 9,30 metri. Suntem convinşi ca oamenii satului vor avea ce povesti pe banca din piaţetă.

text
Între cerinţa clientului – autoritate publică – de a se expune cu un proiect de anvergură, şi cerinţele urbanistice şi normele de mediu stricte, am optat pentru o schemă de circulaţie expusă, care subordoneaza spaţii funcţionale închise. Programul funcţional complex cuprinde: nod de circulaţie, zonă de protecţie a pârâului Dâmbu, pod, autogară, spaţiu comercial, birouri.
Fiind puşi în faţa opţiunii pentru propuneri arhitecturale care căutau esenţe estetice subtile, infrastructura a fost în final elementul cheie a propunerii către client şi care are ca punct puternic un nou tip de topografie a locului. Înăuntrul schemei de funcţionare a autogării, ca spaţiu de aşteptare, sosire şi plecare, cerinţa de traversare a pârâului, apoi cea urbanistică de închidere a inelului de circulaţie a oraşului, clădirea se expune ca o structură urbană de tip pod, ulterior populată cu funcţiuni care pot conţine trasee de imagini „la nivelul ochiului”. Odată ce această propunere a fost acceptată, am putut să ne aplecam asupra detaliilor care fac această cladire nu o infrastructură la scară mare, a oraşului sau internă, structurii podului, ci şi un spaţiu public reper.