text
Pentru acest proiect am primut una dintre cele mai candide teme de proiectare:
<<
Look and feel:
Personalitate clar definită și conturată a spatiului , care stimulează plăcut prin frumusete şi ingeniozitate;
De evitat un partiu care e OK, sau merge, sau acceptabil;
De evitat forme care creeaza impact prin exagerarea unor elemente fără valoare estetică. Reacţia unei persoane care vede trebuie sa fie de „surprizător de frumos sau plăcut sau intim sau vesel sau provocator”, nu „surprizator de lung sau înalt sau masiv sau strident”;
Respectarea criteriilor scrise și nescrise ale Zonelor Protejate (suprafața vitrată mică spre stradă și fără pereți cortină, aliniere uniformă la stradă, subordonarea înălțimii față de casele din jur, respectarea stilului anilor 1930-1940);
Linişte şi calm, fără zgomote stresante provenite de la motoarele casnice (ex. ventilaţie, motoare, pompe), ecou, zdrăngănit de uşi sau ferestre, zdrăngănit al structurii metalice de pereţi uşori;
Circulaţie controlată a aerului, sa nu se trânteasca un geam cand deschizi altul;
Materiale naturale (lemn, piatră, sticlă şi cât mai puţin plastic, lacuri şi vopsele, ghips-carton, tablă). Materialele să fie alese pe principiul să arate bine peste 100 ani;
Perspectivă din care se vede și cerul și pământul pentru toate spaţiile unde se stă – daca nu se poate peste tot renunţăm la perspectiva la birou, băi, apoi la living.
Funcţional:
Curte cât mai mare, pământ natural, copaci, curtea amenajată cât mai natural, a.î. să fie frumoasă şi când nu este intreţinută;
Curtea trebuie să satisfacă nevoia de contact cu natura;
Intrarea să fie puţin ridicata fata de strada. La curtea din spate să fie trecere la nivel din casă în curte, la oricare nivel va fi, parter sau subsol;
Spaţiul interior – intim.
>>

text
Satul Ordoreanu din comuna Clinceni a fost declarat “sat martir” dată fiind demolarea acestuia în 1987 pentru a face loc viitorului Canal Dunăre-Bucureşti. După Revoluţie locuitorii au fost re-împroprietăriţi în prezentul amplasament, adiacent lacului de acumulare Mihăilești-Cornetu. Apropierea pădurii şi a luncii răului Argeş au făcut acest loc atractiv pentru o tânără familie dinamică, amatoare de exerciţiu fizic în natură.
Pe terenul de 3000mp. ni s-a cerut să proiectăm o mică locuinţă de weekend, alternativă aglomeraţiei bucureştene: funcţiuni minimale pentru o familie cu un copil, dependinţe, piscină şi teren de tenis. Forma amoebică a clădirii principale a fost gândită să lucreze împreună cu terenul şi cu folosirile sale. Intrarea este legată de garaj, în timp ce zona de zi se deschide către o terasă principală înspre piscină, dar şi către o terasă mai intimă, în adiacenţa grădinii de zarzavat. Chiar dacă am stabilit împreună cu beneficiarii că cea mai lesnicioasă formă de locuire este la parter, aceştia şi-au dorit două zone de retragere cu intimitate extremă. Cei doi coconi rezultaţi configurează un fel de topografie locală, casa fiind percepută diferit din orice direcţie.

text
O vilă pe bulevardul Eroii Sanitari (făcută de Simotta în 1934-5), compusă din două apartamente, caută să recapete mândria de la început prin reparare, înzdrăvenire și minime modificări.
Intervențiile asupra exteriorului au implicat consolidarea pe toată înălțimea fațadei și au condus la soluții locale menite să păstreze raportul dintre planul accentelor (șepci acoperite cu olane peste ferestre, jardiniere dedesubt) și planul exterior al fațadei.
La interior, tema a prevăzut păstrarea nealterată a tuturor spațiilor principale ale celor două locuințe (câte trei camere pe fiecare nivel) și concentrarea intervențiilor asupra zonelor de serviciu ale vechii case, transformate pentru a acomoda nevoi contemporane.
Tâmplăria a fost recondiționată în interior și în exterior; clanțe, schielduri etc. au fost șlefuite și uneori refăcute după model; parchetul original păstrat; mici piese decorative turnate după mulajul celor încă intacte; soclul din tencuiala spițuită a fost refăcut, alături de elementele accesului principal.
Demisolul a suferit modificări mai importante. Aici încăperile de serviciu inițiale (centrală, spălătorie, uscătorie) au fost transformate într-o mică locuință independentă.

text
Într-o zonă tipică pentru locuințe unifamiliale cuplate, casa introduce un nou spațiu intermediar, în plus față de curțile din față, laterală și spate – cele impuse prin regulament. Situată în mijlocul parcelei și al casei, această nouă curte de lumină și ventilație este în același timp seră pentru iarnă, spațiu de detentă pentru accesul principal, loc de luat masa în aer liber… Casa se înfășoară în jurul acestui gol și comunică cu el la toate nivelurile prin deschideri controlate ale celorlalte camere. Mai mult decât orice altceva, această curte devine dispozitivul prin care se introduce o profunzime ludică în modul de folosire al celorlalte spații ale casei. La nivelul solului, spațiul curții este utilizat în totalitate și chiar amplificat prin împingerea închiderii virtuale a lui până la limita parcelei. În înălțime, golul se mobilează cu un balcon, un bovindou și este scurt-circuitat de o traversare.
Secțiunea longitudinală a casei este inegală, cu o cornișă mai înaltă către stradă (nord) și una mai joasă către fațada posterioară (sud), permițând astfel soarelui să pătrundă mai ușor în adâncimea curții. Diferența dintre tipurile de spații exterioare ale casei este acuzată prin faptul că singura comunicare cu exteriorul se face prin intermediul curții interioare.

text
Proiectul - locuință de vacanță pentru o familie - este configurat în jurul scării de acces la etaj, element principal al casei. Spațiul deschis al livingului și bucătăria de la parter se pliază pe grafica scării, în timp ce la etaj, spațiile intime ale dormitoarelor minimale și băii sunt accesate direct din podest. În parter, echipamentul de acces este vizibil volumetric, fiind învecinat cu baia și dormitorul de oaspeți accesibil din spațiul livingului.
Livingul este un spațiu cu funcțiune fluctuantă în funcție de tipul utilizatorilor: zona de primire oaspeți, spațiu de relaxare, loc de preparat și servit masa, loc de joacă pentru copii, acesta din urmă extinzându-se și pe geometria scării. Scara se întinde din living spre etaj, departajând vizual bucătăria de zona șemineu. Seria de luminatoare hol de acces - scară aduc lumina naturală în mijlocul casei, la parter și etaj.
Volumetria casei schimbă discursul caselor de munte cu panta accentuată. Cu reverență față de peisajul natural către care privește, casa se identifică prin acoperișul plat și alb al volumului acoperișului. Volumul etajului finisat cu lemn, aparent greu, glisează peste volumul alb al parterului, iar împreună streașina largă a acoperișului pare a-și ușura greutatea.

text
Acest proiect imobiliar a avut de rezolvat o temă simplă: locuinţe înşiruite, cât mai ieftine cu putinţă, asezate ordonat într-unul din câmpurile din periferiile Bucureştiului. Preliminar, dezvoltatorul avusese experienta construirii a încă două ansambluri similare, cu case identice aşezate liniar vis-à-vis de locurile de parcare. Speranţa şi miza principală a acestei colaborări fost realizarea unor locuinţe asemănătoare în ceea ce priveşte atât costurile, cât şi tehnologiile de construire folosite anterior şi adăugarea unor mici artificii, de “design”, care să particularizeze atât aceasta investiţie între multele ansambluri anodine construite recent, cât şi nevoia de diferenţiere a viitorilor proprietari.
Cu toate acestea, geometria nu foarte îngustă a terenului, care permitea poziţionarea a două şiruri de locuinţe spate în spate, ne-a inspirat un anumit grad de convivialitate în comun şi, la limită, potenţialul unei urbanităţi incipiente. Din acest motiv am propus dezvoltarea unei mici piaţete centrale, care să speculeze acest potenţial şi să ofere un minimum de spaţiu comun, necesar în periferiile atât de îndepărtate. Fiecare locuinţă are acces la această mică piaţetă cu rol nu numai de a închega cele 23 de locuinţe, ci şi de a restabili modelul urban ca reper necesar în caleidoscopul de ansambluri cu acces controlat.

text
Apartamentul de dimensiuni medii pentru o familie tânără a fost cumpărat spre a fi transformat într-o locuință plăcută de folosit. Restricția de intervenție asupra structurii apartamentul de bloc optzecist a făcut ca amenajarea să se plieze prin adăugare a mobilierului pe suprafețele plane ale pereților după ce aceștia au fost descoperiți de alterările proprietarilor anteriori. Mobilierul de depozitare din elemente plane are suprafețe tratate cu materiale ce crează decor prin oglindire in holul de acces sau prin raportare una la cealaltă - lemn și mdf alb în dormitorul mic. Același mobilier plan decupat are rol de departajare între spații cu folosire diferită, zona de intrare și cea a bucătăriei. Finisajele de pereți si pardoseli sunt discrete și neutre - alb, gri, negru - dar și nuanța naturală a lemnului. Lămpile sunt realizate prin manufactură direct în șantier din elemente achizionate separat - bare din lemn ceruite, cabluri metalice, lămpi cu fasung simplu - iar prin forma liniară crează legătură între camere.

text
Situată pe străzile care se deschid la est dinspre Calea Floreasca odată ce aceasta coboară către traversarea lacurilor, clădirea adăposteşte şapte apartamente, dezvoltate pe patru niveluri. Terenul de colţ este situat la intersecţia străzilor Stroe Postelnicu şi Rachmaninov, clădirea rezultată fiind lipită la calcan pe celelalte două laturi. Dintre apartamente, şase împart două câte două etajele curente ale imobilului, în timp ce parterul este ocupat de un singur apartament. Proiectul s-a dezvoltat în limitele stabilite de o soluţie anterioară, tributară unei alte teme de proiectare care prevăzuse un singur apartament pe nivel. Tema beneficiarilor a fost reevaluată numai după execuţia aproape integrală a structurii. Ca atare, povestea proiectului se referă la găsirea limitei de demarcare potrivite între cele două apartamente dezvoltate în etajele curente aducând minime modificări structurii, dar permitand regândirea integrală a faţadelor în corespondentă cu noile interioare. Procesul de a găsi această limită s-a dovedit deopotrivă lung şi interesant. Temele şi variaţiunile lor au devenit posibile graţie structurii extrem de flexibile.
Faţadele se desenează relativ egal, deschizându-se către răsărit şi sud pentru a aduce cât mai multă lumină în interiorul adânc al apartamentelor. Tratamentul faţadei placate cu lemn urmăreşte parţial logica interioarelor şi marchează colţul imobilului.

Nominalizare la secţiunea "Arhitectura Locuinţei" Bienala Naţională de Arhitectură 2013-2014.

text
Configuraţia proiectului a rezultat ca răspuns la tema unui imobil speculativ de apartamente conformat după geometria alungită a lotului. Volumul unitar se pliază pe forma calcanului şi se deschide către curte prin intermediul unor logii cât mai generoase în raport cu spaţiul construit, marcate şi de contrastul finisajelor. Aceste terase decupate înglobează majoritatea golurilor faţadei şi unesc de cele mai multe ori mai multe încăperi. Volumul sculptural s-a constituit şi prin amplificarea unei siluete unitare, având acelaşi tip de finisaj atât pe faţade cât şi pe mansarda permisă de zona.
Una dintre cerinţele restrictive la care proiectul a trebuit să ofere un răspuns a fost aceea de maximă flexibilitate. Datorită instabilităţii financiare, s-a imaginat un imobil care să poată avea la nevoie 6, 5 sau numai 4 apartamente. Numărul acestora este dat de posibilitatea extinderii în sistem duplex al apartamentelor de la etaj până sub geometria permisivă a mansardei.

text
Reabilitarea locuinţelor existente din Bucuresti, mai ales in cartiere cu ambianţă bine definită – ex. Cotroceni – este o practică recomandabilă dar in realitate, arareori cu rezultate pozitive. Cum şi cât  negociezi limita dintre necesitaţile şi materiale noi şi cele existente, mai mult sau mai putin deteriorate ţine de sensibilitatea arhitectului cât şi de aşteptarile si bugetul propietarului.
Reabilitarea locuinţei din Cotroceni a însemnat în primul rând o modificare a circulatiei verticale.  Iniţial, clădirea avea câte un acces independent pentru fiecare nivel. Calitatea accesolor corespundea importanţei spaţiilor interioare şi irerarhizării sociale ale utilizatorilor: în ordine crescătoare de la subsol către etajul intâi, a cărui scara de acces ocupă o mare parte din curte si din fatada .Tot acest sistem de accese a fost înlocuit cu o circulaţie verticală principală corespunzatoare noii utilizări.
Supraînalţarea mansardei a pus problema etică a completării şi continuării faţadei moderniste. Am ales să interpunem între zona cu intervenţia şi casa existentă, un element preluat din limbajul modernist – fereastra bandou – reinterpretată prin lungimea exagerată, de jur imprejurul casei, cu devieri pe verticala necesare spaţiului interior.  
Sperăm ca in peisajul cartierului aceasta vilă sa devină un exerciţiu stilistic reuşit!

text
Cerinţa pentru această locuinţă de suburbie este una uzuală: o locuinţă minimală, dar cât mai încapatoare cu putinţă pentru nevoile unei familii contemporane, şi o curte cât mai generoasă pentru a justifica fuga şi refugiul faţă de oras. Această negociere dintre curte şi casă a fost tranşată înjumătăţind lotul pe din două, maximizând astfel potenţialul fiecarei utilităţi.
Casa a devenit un cub virtual în relaţie destul de strânsă cu vecinătăţile, conform prevederilor Codului Civil. Tocmai această relaţie am încercat să o renegociem prin intermediul teraselor de la etaj, care să permită buna iluminare a dormitoarelor, dar şi confortul intimităţii. Acelaşi tip de tăietură în volumul de bază a fost operat şi la parter pentru obţinerea unui loc de luat masa acoperit, fie interior, fie exterior. Cubul virtual a căpătat profunzime, relaţia interior-exterior (fizică sau psihologică) fiind negociată prin intermediul acestor spaţii intime, cu toate că exterioare.
Din condiţionări de buget, forma cubică nu a mai fost fezabilă pentru beneficiar. Intenţia de a elimina ultima placă şi a mansarda întreaga locuinţă ne-a pus pe moment în dificultate. Soluţia mai puţin evidentă a fost raportarea mansardei la spaţiile tari ale locuinţei - terasele - astfel încat captarea apelor meteorice să nu aduca prejudicii acestui volum frust.

text
Proiectul - locuinţă pentru o familie - este rezultatul supraetajării unei hale existente pe teren - o construcţie parter, fosta anexa a casei vecine.Amplasarea între două clădiri existente, dimensionarea şi posibilitatea limitată de dispunere a golurilor a determinat definitoriu organizarea interioara si volumetria intervenţiei.Faţada noii locuinţe este marcată de frontoane pentru a marca schimbarea relaţiei de subordonare dintre casa si fosta anexă, într-o relaţie de dialog – 2 case vecine.
S-a urmărit sa se păstereze spaţialitatea şi iluminarea naturală generoasă a interiorului fostului atelier, lasand spaţiul interior cat mai liber putinţă, mentinand virajele cat mai mari, cel putin pentru zona parterului. La parter, spaţiul este deschis, flexibil; singurul nucleu fix il reprezinta bucătăria, ce devine astfel punct pivotal.Decoraţia exterioara a fost o lungă negociere intre pasiunea beneficiarilor pentru exuberanţa arhitecturii lui Hundertwasser şi opţiunea noastra pentru formele pure, raţionale. A rezultat un hibrid, in care zonele de decoraţie, realizate de un artist plastic dupa propriul design, sunt dispuse intr-o compozitie menită să accentueze formele volumului de bază.
Imaginea finală a construcţiei rămâne deschisă fiind rezultatul al negocierilor din timpul şantierului.

text
Strada principală a cartierului Pipera - prima limită a proiectului - parte a oraşului Voluntari, este șoseaua Pipera-Tunari, care se suprapune peste DJ200B, un drum județean care leagă Bucureștiul de satele comunelor Tunari și Balotești. Pipera este separat de restul orașului Voluntari printr-o zonă parțial împădurită, padurea Tunari, a doua limită. Celelalte limite sunt terenurile arabile şi şoseaua de centura. Deşi aceste limite nu sunt imediate, la astfel de repere se conectează extinderea vilei 86, situată in complexul Oxford Gardens – denumit primul cartier exclusivist din Romani.
Cladirea extinsă conţine o piscina acoperită, palestra, sauna, jacuzzi, baia şi alte spaţii pentru desfătare. Situl, proporţionat cu marimea casei existente, a permis o amplasare pe limita de proprietate. Clădirea nouă, generoasă prin numărul şi mărimea spaţiilor, a generat un volum compact, cu spaţiul de la piscină cu înălţime pe două niveluri. Din parterul casei existente piscina este accesibilă din interior si exterior, făcând acest spaţiu similar ca reprezentare cu zona de living. Spaţiul piscinei a fost stimulant pentru ca deşi pe limita de proprietate către strada, necesita asigurarea unui spaţiu intim dar şi luminos. Astfel, volumul compact se deschide spre stradă înspre curţi interioare, iar în spaţiul piscinei există o ferestră îngustă la limita planşeului ce permite ca din piscină sa poti privi afară, fără să fii observat. Spre curtea casei există ferestre înalte pe toată lungimea piscinei, cu sistem de glisare ce permite ca întreaga faţadă să se deschidă spre terasă casei şi curte. Volumul este apoi transformat de luminatorul ce se întinde pe toată lungimea spaţiului, fiind realizat prin grinzi structurale dese şi goluri acoperite cu sticlă. Grinzile - realizate precomprimate şi transportate ulterior în şantier, apoi monolitizate prin grinzile perimetrale - au secţiune 15/70/780cm, amplasate la 75cm interax, fiind configurate ca un element de umbrire pentru reducerea efectului de însorire în înterior, păstrând capacitatea termica de aport caloric a sticlei pe timp de vară şi iarnă, restul terasei casei fiind destinat amplasării de panouri solare.
Volumul extinderii este astfel o limită care, deşi masivă, permite iluminat natural potrivit funcţiunii şi conectare cu clădirea existentă, curtea, strada. Reperele de urbanitate ale locului au influenţat oportunitatea de investiţie pentru creşterea confortului casei.

text
Cladirea propusă pentru extindere este o impunătoare rezidenţă din cartierul Primăverii, cu vedere la parcul Herăstrău. Clientul privat a dorit realizarea unui proiect similar cu un studiu de fezabilitate pentru a estima cea mai potrivită soluţie de integrare a temei de proiectare.
Cerinţa de extindere inteleasă de către client ca închidere a spaţiilor exterioare de transfer – terase, balcoane - a fost metamorfozată în proiectul propus prin păstrarea cu stoicism a acestor spaţii şi construirea extinderii în jurul lor, respectand în acelaşi timp cerinţele urbanistice de zonă protejată. Se pastrează iluminarea naturală a spaţiilor adânci ale casei şi se crează spaţii interioare speciale.
Un spa în subsol, un living mărit în parter, un dormitor matrimonial cu baia luminată natural şi un dressing în etaj. În pod, schimbare totală prin crearea de spaţii de locuit în întreg spaţiul. Aceste cerinţe le-am transpus prin aşezarea acestor spaţii în jurul terasei existente a casei care se ridică acum ca un atrium care luminează şi lasă loc de vedere între diferite spaţii. Acest atrium devine centrul luminos al casei, populat cu mobilier de salon şi plante. În parter, spaţiul se va deschide complet sper exterior în curtea de deasupra subsolului extins, existând o legatură cu acesta printr-o curte interioară îngropată.
Sunt spaţii destinate unor clime diferite: în interior plante luxuriante, în curtea ingropată vegetaţie umedă alăturată funcţiunii de spa, peste subsolul extins plantare controlată în raport cu spaţiul mineral al plăcii structurale.

text
Într-o dezvoltare imobiliară intensivă, tipică pentru zonele perimetrale Bucureştiului, un teren orientat est-vest, către lac. Două mize mai degrabă cantitative au structurat această propunere: orientarea tuturor apartamentelor către lac, dar, mai mult decât atât, evitarea orientării apartamentelor exclusiv către nord. Astfel, strada interioară este combinată cu planimetria romboidală, generând ample terase orientate parţial către lac.
Ne pare că beneficiarul auzise de dezastrul de la Pruitt-Igoe, refuzând categoric astfel de riscuri manageriale.

text
Programul şi situl au condus către propunerea unei pensiuni împărţite în case, răspândite pe panta naturală a terenului. Fiecare casă este compusă din spaţii de sejur, bucătatrie şi câte trei dormitoare, la care se adaugă o amplă terasă.
Această rezolvare permite folosirea independentă a unei case, sau a mai multora, la limită, chiar închirierea în interiorul aceleiaşi case a fiecărui dormitor separat (şi folosirea în comun ca spaţiilor de zi). Mai mult decât doar o decizie legată de versatilitatea programului, această poziţie permite aşezarea atentă a caselor în funcţie de declivitatea terenului. Între casele răsfirate rezultă spaţii nuanţate, ambigue şi în diverse relaţii cu peisajul apropiat sau îndepărtat.

text
Un proiect rezidenţial în plin câmp, departe de oraş, cu avantajul speculativ al proximităţii autostrăzii A2. Cu toate acestea, noi am considerat drept problemă principală vecinătatea supărătoare a întreprinderii Protan S.A., care genereaă mirosuri extrem de neplăcute, precum şi a gropii de gunoi Glina.
În aceste condiţii defavorabile problema urbanismului nu a putut fi pusă decât la nivel de apartament: nu ar trebui să existe apartamente orientate exclusiv către câmp; marea majoritate a acestora ar putea fi orientate către un mediu interior, intens inverzit şi oxigenat, o oază olfactivă ca şi condiţie minimală a locuirii. Acest interior departajat de deşertul perimetral ar putea fi folosit de către locuitori sub forma diverselor activităţi sportive, plimbarilor lejere sau jocurilor pentru diferite vârste.
Lamele care cuprind apartamente, în principal de două sau de trei camere, au sistemul de circulaţie orizontală din trei în trei niveluri, precum si curţi interioare optime pentru buna ventilare a bucătăriilor. Astfel, un fel de stradă comună este poziţionată către exteriorul ansamblului, asigurând accesele, dar şi surprinderea nelimitatului câmp înconjurator. Ne pare că beneficiarul auzise totuşi de dezastrul de la Pruitt-Igoe, refuzând categoric astfel de riscuri manageriale.

text
Parcela are o deschidere la stradă de numai 10 metri şi este înconjurat
de calcane pe şase laturi. Situat în Chitila, la data respectivă o zonă în plin avânt de dezvoltare, regulamentul a permis construirea unei case care depăşeşte de mai multe ori gradul de utilizare actual al terenurilor adiacente din zonă. Clădirea nu negociază cu vecinătăţile nici gabaritul general, nici scara detaliilor: masa totală construită ilustrează orizontul aşteptărilor edililor în privinţă dezvoltării zonei. Iar clădirea înfruntă ecartul dintre idealul stabilit prin regulament şi starea actuală a zonei şi îi dă formă fizică.
Din perspectiva utilizatorilor, mahalaua este peisajul din fundalul vieţii cotidiene, a cărui realitate oricât vor fi voind să o nege, le pătrunde pe fereastă odată cu aerul şi lumina. În acest context, miza suplimentară a clădirii a fost realizarea unor apartamente care să profite de perspectiva asupra vecinătăţii prin intermediul spaţiilor exterioare private: curţile, balcoanele şi terasele. Ca proprietăţi individuale, acestea devin locuri expuse privirilor indiscrete din afară aidoma felului în care cartierul se deschide perspectivei de deasupra. Această reciprocitate îmblânzeşte diferenţele de scară şi pune în relaţie directă practicile tradiţionale ale cartierului cu cele ale noilor veniţi.

text
Situl acestui proiect: un teren minunat în mijlocul dealurilor subcarpatice. Tema: o locuinţa de vacanţa cu camera de zi, bucătărie, sufragerie şi birou, 2 dormitoare, hobby-room la mansardă, loc de parcare acoperit.
Ceea ce ne-a interesat privitor la configuraţia propusă a fost în primul rând bogăţia peisajului. Astfel, am ales să cocoţăm locuinţa de vacanţă cât mai sus cu putinţă. Şi cum panta agresivă a fundului de lot nu permitea poziţionarea acesteia în varf de deal, a trebuit să desfăşurăm funcţiunile necesare pe verticală. Casa are o configuraţie cu semi-niveluri tocmai datorită intenţiei de a o ridica peste nivelul primului rând de copaci din vale. Astfel peisajul deluros poate fi admirat chiar şi în condiţiile de vreme răcoroasă, neprielnică activităţilor în aer liber.
Restul de teren poate fi amenajat sau nu, cu poziţionarea unei piscine optime ca lungime în zona de vale, precum şi cu zona nelipsită a foişorului cu grătar între pomii fructiferi din deal.

text
Proiectul a vizat refacerea şarpantei casei existente, extinderea acesteia cu un pavilion în grădină şi adăugarea unei marchize la intrarea în casa nouă. Scurgerea apelor, acoperirea vechiului acces în pivniţă şi nevoia unui spaţiu de depozitare pentru uneltele de grădină au condus către alterarea geometriei simple a acoperirii pavilionului printr-un pod – între structurile veche şi nouă – impracticabil pentru adulţi şi destinat de la început copiilor. Atât spaţiul principal al pavilionului cât şi supanta copiilor pleacă de la cerinţa de a vedea mai bine grădina şi sunt, la origine, doar atât – locuri de joacă în relaţie cu curtea.
Reinterpretare a anexelor gospodăreşti specifice caselor tradiţionale din Bucureşti, spaţiul său interior se deschide în continuarea grădinii printr-o prispă/terasă acoperită şi închide curtea către limita posterioară a parcelei. În acest fel, proprietatea nu are spate; profunzimea este cea care nuanţează gradurile de intimitate faţă de spaţiul străzii sau faţă de vecin.
Exteriorul pavilionului se întrezăreşte prin pulsul acoperişului profilat pe planurile succesive de siluete ale calcanelor din miezul insulei.

text
Beneficiarul acestei locuinţe cu un teren de relativ mari dimensiuni ne-a solicitat proiectarea unui imobil care să dialogheze cât mai mult cu terenul şi implicit cu natura. Dorinţa de a evada din oraş a demarat prin criterii cantitative şi a încercat să fie organizată de către acest proiect prin calitatea spaţiilor rezultate.
Conform acestei viziuni, noi am pornit cu proiectul în sens invers, de la grădina către casa. Propunem împărţirea curţii într-o serie de peisaje distincte care să îmbogaţească suprafaţa de teren: o livadă, o zonă cu zarzavat, curtea principală cu pişcina, o grădină zen pentru musafiri, zona carosabilă şi curtea de acces înflorită.
Între aceste peisaje casa stă în mijloc şi beneficiază de calitatea fiecăruia, subordonat şi punctelor cardinale. Livingul devine spaţiul important, centru cu vizibilitate şi acces către fiecare dintre realităţile imaginate. Configuraţia centrală a acestuia a permis largi deschideri către trei zone distincte de curte, precum şi către trei zone distincte de casă: zona de acces cu bucătăria şi garajul, zona de oaspeţi, zona de noapte de la etaj cu dormitorul matrimonial şi cele pentru copii.

text
Proiectul constă în patru case amplasate într-o urbanizare nouă din comuna Glina. Cerinţa principală a clientului era ca aceste case să fie eficiente din punct de vedere al construcţiei dar in acelaşi timp, să existe un grad suficient de diferentiere.
În acest sens, s-au ales doua direcţii de lucru. Prima – atenuarea repetiţiei frontului stradal prin dispunerea rotita fată de aliniament a clădirilor, si cea de-a doua – prin intervenţia asupra faţadei fară a afecta partiul interior.
Casele au la baza un prototip realizat din zidarie in ale carui goluri supradimensionate se vor dispune panouri de lemn si tamplărie. Varietatea fatadelor va consta in proportia dintre tamplarie si panouri de lemn, aleasa in funcţie de însorire, nevoia de intimitate sau importanţa spaţiului interior aferent.
Partiul casei este influenţat de relaţia cu natura (curtea). Accesul principal si iesirea spre zona de piscina se face prin doua curti interioare, care asigura tranziţia, controlând si ordonând cadrul natural.
Principiile acestui proiect pot fi aplicate cu usurinţa si la ansambluri de scara mult mai mare.

text
Necorelarea parametrilor urbanistici stabiliţi prin certificatul de urbanism, poate fi o oportunitate pentru architect. Astfel, avand un excedent de spaţiu construit, s-a putut renunţa la blocul CUT, cel a cărui volumetrie reiese dintr-o simplă extrudare.
Fiecărui nivel i s-a distribuit o anumită cantitate din surplusul de suprafaţă, in aşa fel incât să evite monotonia care ar rezulta din repetarea aceluiaşi etaj curent. În acest sens, cerinţa clientului de maximizare a suprafeţei construite a fost transformata într-un instrument de lucru pentru arhitectură.
Presiunea imobiliara nu creaza întotdeanuna siţuatii fericite. Astfel, forma in plan, rezultata din retrageri, are mari dezavantaje geometrice atât pentru organizarea spaţială cât şi pentru conceptul structural.

text
Pentru proiectul Viilor, biroul a realizat faza de “ilustrare de temă”. În practica curentă, in procesul de avizare a planurilor de urbanism, “ilustrarea de temă” incearcă să demonstreze viabilitatea unor situaţii uneori “neverosimile” datorate presiunii pieţei imobiliare.
Pe terenul unei foste fabrici, se doreşte construirea unui ansamblu rezidenţial, care ar ocupa de 5 ori suprafaţa solului. Densitatea mare a volumului construit a impus doua teme principale de lucru: posibilitatea de insorire şi raportul dintre scara existentului si cea a noilor clădiri. Prelungind principalele direcţii de circulaţie s-au definit volumetric 4 insule, cu inalţime variabilă, astfel incât modificarea profilului stradal de la cel specific rezidenţial, la cel comercial să se facă gradual.
Studiul are un grad mare de abstractizare şi se rezumă la reprezentarea grafică a unor suprefeţe asociate funcţiunilor de locuire, birou si comerţ, care la randul lor condiţionează numărul de locuri de parcare. Este un joc matematic care stă la baza oricărei realitaţi imobiliare viitoare.

text
Să îţi faci o casă în pod pentru o familie si o bunică? Am fost puşi in faţa achiziţiei certe de către clientul vizionar a unui pod de bloc de anii ‘60 din cartierul Domenii.
Problemele inerte legate de abordarea unui astfel de proiect au fost în principal legate de nevoia de spaţiu care trebuia gomflat pentru a lasa loc casei. Am optat pentru a păstra cornişă si coamă acoperişului în aceeaşi cotă pentru a nu interveni în arhitectura cladirii actuale. Aşa a rezultat că pe alocuri acoperisul se transformă îin mai multe case, în limitele coamei si în cele ale necesitaţilor tehnice ale acoperirii cu tablă. Mai multe “vele” din acoperiş se deschid către cartier prin timpanele care lasă loc luminii în spaţiul dintre cornişa existentă şi cea nouă a velei. Spaţiul a devenit astfel generos lăsând loc unui apartament cu două zone de mezanin, patru terase şi un studio + apartament pentru bunică.
A fost luat în vedere ca schimbările structurale ale casei din pod să nu schimbe cerinţele structurale ale casei existente. Am evaluat încărcările pentru a nu fi necesară consolidarea blocului: a fost astfel înlocuit materialul finit tiglă cu tabla lisă, iar structurile noi sunt uşoare, din lemn. Casei îi stă astazi bine cu velele întinse pentru acoperişurile din cartier şi cu plante pe terasele cocoţate pe bloc.