text
Cerinţa pentru această locuinţă de suburbie este una uzuală: o locuinţă minimală, dar cât mai încapatoare cu putinţă pentru nevoile unei familii contemporane, şi o curte cât mai generoasă pentru a justifica fuga şi refugiul faţă de oras. Această negociere dintre curte şi casă a fost tranşată înjumătăţind lotul pe din două, maximizând astfel potenţialul fiecarei utilităţi.
Casa a devenit un cub virtual în relaţie destul de strânsă cu vecinătăţile, conform prevederilor Codului Civil. Tocmai această relaţie am încercat să o renegociem prin intermediul teraselor de la etaj, care să permită buna iluminare a dormitoarelor, dar şi confortul intimităţii. Acelaşi tip de tăietură în volumul de bază a fost operat şi la parter pentru obţinerea unui loc de luat masa acoperit, fie interior, fie exterior. Cubul virtual a căpătat profunzime, relaţia interior-exterior (fizică sau psihologică) fiind negociată prin intermediul acestor spaţii intime, cu toate că exterioare.
Din condiţionări de buget, forma cubică nu a mai fost fezabilă pentru beneficiar. Intenţia de a elimina ultima placă şi a mansarda întreaga locuinţă ne-a pus pe moment în dificultate. Soluţia mai puţin evidentă a fost raportarea mansardei la spaţiile tari ale locuinţei - terasele - astfel încat captarea apelor meteorice să nu aduca prejudicii acestui volum frust.

text
Proiectul - locuinţă pentru o familie - este rezultatul supraetajării unei hale existente pe teren - o construcţie parter, fosta anexa a casei vecine.Amplasarea între două clădiri existente, dimensionarea şi posibilitatea limitată de dispunere a golurilor a determinat definitoriu organizarea interioara si volumetria intervenţiei.Faţada noii locuinţe este marcată de frontoane pentru a marca schimbarea relaţiei de subordonare dintre casa si fosta anexă, într-o relaţie de dialog – 2 case vecine.
S-a urmărit sa se păstereze spaţialitatea şi iluminarea naturală generoasă a interiorului fostului atelier, lasand spaţiul interior cat mai liber putinţă, mentinand virajele cat mai mari, cel putin pentru zona parterului. La parter, spaţiul este deschis, flexibil; singurul nucleu fix il reprezinta bucătăria, ce devine astfel punct pivotal.Decoraţia exterioara a fost o lungă negociere intre pasiunea beneficiarilor pentru exuberanţa arhitecturii lui Hundertwasser şi opţiunea noastra pentru formele pure, raţionale. A rezultat un hibrid, in care zonele de decoraţie, realizate de un artist plastic dupa propriul design, sunt dispuse intr-o compozitie menită să accentueze formele volumului de bază.
Imaginea finală a construcţiei rămâne deschisă fiind rezultatul al negocierilor din timpul şantierului.

text

text
Cladirea propusă pentru extindere este o impunătoare rezidenţă din cartierul Primăverii, cu vedere la parcul Herăstrău. Clientul privat a dorit realizarea unui proiect similar cu un studiu de fezabilitate pentru a estima cea mai potrivită soluţie de integrare a temei de proiectare.
Cerinţa de extindere inteleasă de către client ca închidere a spaţiilor exterioare de transfer – terase, balcoane - a fost metamorfozată în proiectul propus prin păstrarea cu stoicism a acestor spaţii şi construirea extinderii în jurul lor, respectand în acelaşi timp cerinţele urbanistice de zonă protejată. Se pastrează iluminarea naturală a spaţiilor adânci ale casei şi se crează spaţii interioare speciale.
Un spa în subsol, un living mărit în parter, un dormitor matrimonial cu baia luminată natural şi un dressing în etaj. În pod, schimbare totală prin crearea de spaţii de locuit în întreg spaţiul. Aceste cerinţe le-am transpus prin aşezarea acestor spaţii în jurul terasei existente a casei care se ridică acum ca un atrium care luminează şi lasă loc de vedere între diferite spaţii. Acest atrium devine centrul luminos al casei, populat cu mobilier de salon şi plante. În parter, spaţiul se va deschide complet sper exterior în curtea de deasupra subsolului extins, existând o legatură cu acesta printr-o curte interioară îngropată.
Sunt spaţii destinate unor clime diferite: în interior plante luxuriante, în curtea ingropată vegetaţie umedă alăturată funcţiunii de spa, peste subsolul extins plantare controlată în raport cu spaţiul mineral al plăcii structurale.

text
in curand.

text
Programul şi situl au condus către propunerea unei pensiuni împărţite în case, răspândite pe panta naturală a terenului. Fiecare casă este compusă din spaţii de sejur, bucătatrie şi câte trei dormitoare, la care se adaugă o amplă terasă.
Această rezolvare permite folosirea independentă a unei case, sau a mai multora, la limită, chiar închirierea în interiorul aceleiaşi case a fiecărui dormitor separat (şi folosirea în comun ca spaţiilor de zi). Mai mult decât doar o decizie legată de versatilitatea programului, această poziţie permite aşezarea atentă a caselor în funcţie de declivitatea terenului. Între casele răsfirate rezultă spaţii nuanţate, ambigue şi în diverse relaţii cu peisajul apropiat sau îndepărtat.

text
in curand.

text
Parcela are o deschidere la stradă de numai 10 metri şi este înconjurat
de calcane pe şase laturi. Situat în Chitila, la data respectivă o zonă în plin avânt de dezvoltare, regulamentul a permis construirea unei case care depăşeşte de mai multe ori gradul de utilizare actual al terenurilor adiacente din zonă. Clădirea nu negociază cu vecinătăţile nici gabaritul general, nici scara detaliilor: masa totală construită ilustrează orizontul aşteptărilor edililor în privinţă dezvoltării zonei. Iar clădirea înfruntă ecartul dintre idealul stabilit prin regulament şi starea actuală a zonei şi îi dă formă fizică.
Din perspectiva utilizatorilor, mahalaua este peisajul din fundalul vieţii cotidiene, a cărui realitate oricât vor fi voind să o nege, le pătrunde pe fereastă odată cu aerul şi lumina. În acest context, miza suplimentară a clădirii a fost realizarea unor apartamente care să profite de perspectiva asupra vecinătăţii prin intermediul spaţiilor exterioare private: curţile, balcoanele şi terasele. Ca proprietăţi individuale, acestea devin locuri expuse privirilor indiscrete din afară aidoma felului în care cartierul se deschide perspectivei de deasupra. Această reciprocitate îmblânzeşte diferenţele de scară şi pune în relaţie directă practicile tradiţionale ale cartierului cu cele ale noilor veniţi.

text
Situl acestui proiect: un teren minunat în mijlocul dealurilor subcarpatice. Tema: o locuinţa de vacanţa cu camera de zi, bucătărie, sufragerie şi birou, 2 dormitoare, hobby-room la mansardă, loc de parcare acoperit.
Ceea ce ne-a interesat privitor la configuraţia propusă a fost în primul rând bogăţia peisajului. Astfel, am ales să cocoţăm locuinţa de vacanţă cât mai sus cu putinţă. Şi cum panta agresivă a fundului de lot nu permitea poziţionarea acesteia în varf de deal, a trebuit să desfăşurăm funcţiunile necesare pe verticală. Casa are o configuraţie cu semi-niveluri tocmai datorită intenţiei de a o ridica peste nivelul primului rând de copaci din vale. Astfel peisajul deluros poate fi admirat chiar şi în condiţiile de vreme răcoroasă, neprielnică activităţilor în aer liber.
Restul de teren poate fi amenajat sau nu, cu poziţionarea unei piscine optime ca lungime în zona de vale, precum şi cu zona nelipsită a foişorului cu grătar între pomii fructiferi din deal.

text
Proiectul a vizat refacerea şarpantei casei existente, extinderea acesteia cu un pavilion în grădină şi adăugarea unei marchize la intrarea în casa nouă. Scurgerea apelor, acoperirea vechiului acces în pivniţă şi nevoia unui spaţiu de depozitare pentru uneltele de grădină au condus către alterarea geometriei simple a acoperirii pavilionului printr-un pod – între structurile veche şi nouă – impracticabil pentru adulţi şi destinat de la început copiilor. Atât spaţiul principal al pavilionului cât şi supanta copiilor pleacă de la cerinţa de a vedea mai bine grădina şi sunt, la origine, doar atât – locuri de joacă în relaţie cu curtea.
Reinterpretare a anexelor gospodăreşti specifice caselor tradiţionale din Bucureşti, spaţiul său interior se deschide în continuarea grădinii printr-o prispă/terasă acoperită şi închide curtea către limita posterioară a parcelei. În acest fel, proprietatea nu are spate; profunzimea este cea care nuanţează gradurile de intimitate faţă de spaţiul străzii sau faţă de vecin.
Exteriorul pavilionului se întrezăreşte prin pulsul acoperişului profilat pe planurile succesive de siluete ale calcanelor din miezul insulei.

text
Beneficiarul acestei locuinţe cu un teren de relativ mari dimensiuni ne-a solicitat proiectarea unui imobil care să dialogheze cât mai mult cu terenul şi implicit cu natura. Dorinţa de a evada din oraş a demarat prin criterii cantitative şi a încercat să fie organizată de către acest proiect prin calitatea spaţiilor rezultate.
Conform acestei viziuni, noi am pornit cu proiectul în sens invers, de la grădina către casa. Propunem împărţirea curţii într-o serie de peisaje distincte care să îmbogaţească suprafaţa de teren: o livadă, o zonă cu zarzavat, curtea principală cu pişcina, o grădină zen pentru musafiri, zona carosabilă şi curtea de acces înflorită.
Între aceste peisaje casa stă în mijloc şi beneficiază de calitatea fiecăruia, subordonat şi punctelor cardinale. Livingul devine spaţiul important, centru cu vizibilitate şi acces către fiecare dintre realităţile imaginate. Configuraţia centrală a acestuia a permis largi deschideri către trei zone distincte de curte, precum şi către trei zone distincte de casă: zona de acces cu bucătăria şi garajul, zona de oaspeţi, zona de noapte de la etaj cu dormitorul matrimonial şi cele pentru copii.

text
Proiectul constă în patru case amplasate într-o urbanizare nouă din comuna Glina. Cerinţa principală a clientului era ca aceste case să fie eficiente din punct de vedere al construcţiei dar in acelaşi timp, să existe un grad suficient de diferentiere.
În acest sens, s-au ales doua direcţii de lucru. Prima – atenuarea repetiţiei frontului stradal prin dispunerea rotita fată de aliniament a clădirilor, si cea de-a doua – prin intervenţia asupra faţadei fară a afecta partiul interior.
Casele au la baza un prototip realizat din zidarie in ale carui goluri supradimensionate se vor dispune panouri de lemn si tamplărie. Varietatea fatadelor va consta in proportia dintre tamplarie si panouri de lemn, aleasa in funcţie de însorire, nevoia de intimitate sau importanţa spaţiului interior aferent.
Partiul casei este influenţat de relaţia cu natura (curtea). Accesul principal si iesirea spre zona de piscina se face prin doua curti interioare, care asigura tranziţia, controlând si ordonând cadrul natural.
Principiile acestui proiect pot fi aplicate cu usurinţa si la ansambluri de scara mult mai mare.

text
Necorelarea parametrilor urbanistici stabiliţi prin certificatul de urbanism, poate fi o oportunitate pentru architect. Astfel, avand un excedent de spaţiu construit, s-a putut renunţa la blocul CUT, cel a cărui volumetrie reiese dintr-o simplă extrudare.
Fiecărui nivel i s-a distribuit o anumită cantitate din surplusul de suprafaţă, in aşa fel incât să evite monotonia care ar rezulta din repetarea aceluiaşi etaj curent. În acest sens, cerinţa clientului de maximizare a suprafeţei construite a fost transformata într-un instrument de lucru pentru arhitectură.
Presiunea imobiliara nu creaza întotdeanuna siţuatii fericite. Astfel, forma in plan, rezultata din retrageri, are mari dezavantaje geometrice atât pentru organizarea spaţială cât şi pentru conceptul structural.

text
Pentru proiectul Viilor, biroul a realizat faza de “ilustrare de temă”. În practica curentă, in procesul de avizare a planurilor de urbanism, “ilustrarea de temă” incearcă să demonstreze viabilitatea unor situaţii uneori “neverosimile” datorate presiunii pieţei imobiliare.
Pe terenul unei foste fabrici, se doreşte construirea unui ansamblu rezidenţial, care ar ocupa de 5 ori suprafaţa solului. Densitatea mare a volumului construit a impus doua teme principale de lucru: posibilitatea de insorire şi raportul dintre scara existentului si cea a noilor clădiri. Prelungind principalele direcţii de circulaţie s-au definit volumetric 4 insule, cu inalţime variabilă, astfel incât modificarea profilului stradal de la cel specific rezidenţial, la cel comercial să se facă gradual.
Studiul are un grad mare de abstractizare şi se rezumă la reprezentarea grafică a unor suprefeţe asociate funcţiunilor de locuire, birou si comerţ, care la randul lor condiţionează numărul de locuri de parcare. Este un joc matematic care stă la baza oricărei realitaţi imobiliare viitoare.

text
Să îţi faci o casă în pod pentru o familie si o bunică? Am fost puşi in faţa achiziţiei certe de către clientul vizionar a unui pod de bloc de anii ‘60 din cartierul Domenii.
Problemele inerte legate de abordarea unui astfel de proiect au fost în principal legate de nevoia de spaţiu care trebuia gomflat pentru a lasa loc casei. Am optat pentru a păstra cornişă si coamă acoperişului în aceeaşi cotă pentru a nu interveni în arhitectura cladirii actuale. Aşa a rezultat că pe alocuri acoperisul se transformă îin mai multe case, în limitele coamei si în cele ale necesitaţilor tehnice ale acoperirii cu tablă. Mai multe “vele” din acoperiş se deschid către cartier prin timpanele care lasă loc luminii în spaţiul dintre cornişa existentă şi cea nouă a velei. Spaţiul a devenit astfel generos lăsând loc unui apartament cu două zone de mezanin, patru terase şi un studio + apartament pentru bunică.
A fost luat în vedere ca schimbările structurale ale casei din pod să nu schimbe cerinţele structurale ale casei existente. Am evaluat încărcările pentru a nu fi necesară consolidarea blocului: a fost astfel înlocuit materialul finit tiglă cu tabla lisă, iar structurile noi sunt uşoare, din lemn. Casei îi stă astazi bine cu velele întinse pentru acoperişurile din cartier şi cu plante pe terasele cocoţate pe bloc.